sâmbătă, 26 ianuarie 2013

1. Muzica și brandingul - 1.2.Componența muzicii


„Muzica este o lege morală, ea dă suflet universului
aripi gândirii, avânt închipuirii, farmec tinereții,
viață și veselie tuturor lucrurilor, ea este esența ordinii
înalțând sufletul către tot ce este bun, drept și frumos.”
Platon
 

Elementele de bază care alcătuiesc muzica sunt: ritmul,  melodia, armonia, forma, calitățile expressive și timbrul.[1]  În continuare vom aprofunda aceste elemente cu ajutorul expertului în percepție muzicală Daniel J. Levitin[2] :


accesband.ro
Ritmul conține duratele notelor și modul în care se grupează în unități. Un exemplu e cântecul foarte cunoscut ”Alphabet Song” în care literele ABCDEFG conțin șase note și sunt egale ca durată, apoi la G se rămâne de două ori, apoi la HIJK sunt tot note egale, iar LMNO sunt cantate la jumătate de durată iar pe P se stă mai lung .

Melodia conține înălțimile cântate succesiv și reprezintă partea principală dintr-o piesă muzicală. În muzica independentă exista un lead (sunet principal) vocal sau instrumental care conduce piesa. Compozitorii de muzică clasică folosesc melodia principală sau chiar o temă muzicală  pentru a crea variațiuni pe care apoi  le pun în diferite forme. 

Armonia conține înaltimile tonale cântate simultan și relația dintre acestea și  contextele tonale care stabilesc ceea ce va urma într-o melodie. Armonia o putem auzi în background-ul unei piese și ea  este cea care susține melodia.

Forma conține arhitectura piesei muzicale.

Calitățile expresive  conțin: dinamica, tempoul sau ritmul piesei și  conturul care arată dacă notele merg în sus sau în jos .

Timbrul conține culoarea sunetului și deosebește o voce de alta, un instrument de altul sau chiar sunetul produs de același instrument din registrul de jos în registrul acut.

El mai adaugă la aceste principale forme ale muzicii și:

-          tonul și înălțimea tonală, elemente  caracterizate prin nota pe care o auzim cum ar fi un Fa#

-          conturul piesei ,care arată notele ce  merg în sus sau în jos

-          intensitatea sonoră măsurată în decibeli, notată cu  „<” și ” >”” si având pe partitură notațiile :pianissimo, piano, mezzo-piano, mezzo-forte, forte, fortissimo și sforzando

-          reverberația,  ne ajută să percepem sunetele și distanța de la care acestea sunt transmise

-          măsura, ne ajută să deosebim o melodie de vals cântată în 3/4 ,de un marș grupat în 2/4 sau 4/4 și este concepută de creier datorită ritmului și intensității ;

-          cheia, descrie ierarhia tonurilor și diferă de la o persoană la alta, datorită faptului că fiecare persoană are preferințe proprii în ce priveste stilurile și limbajele muzicale, și de asemenea  percepția pe care  fiecare o are față de muzică. 

Potrivit lui Daniel J. Levitin[3]  înălțimea tonală pe care o percepem, e un fapt psihologic coexistent doar în mintea noastră, deoarece undele sonore nu au înălțimi tonale. Ca să ajungem să percepem înălțimea tonală așa cum e ea, trebuie ca undele sonore să lovească timpanul și pavilionul, astfel declașându-se o succesiune de acțiuni mecanice și neurochimice care conduc la o imagine mentală internă. Urechea noastră poate percepe doar sunetele cuprinse între 20 Hz și 20 000 HZ.  Astfel o voce masculină ajunge la aproximativ 110 Hz iar cea feminină la 220 Hz. Ca să poată sparge un pahar de sticlă, o sopranistă are nevoie de 1000 Hz. Noi, oamenii percem înălțimile tonale deoarece celulele ciliate din membrana bazilară a urechii reacționează la banda de fregvențe, decșansând impulsuri.

 



[1] Susan Strohschein; Maria Magdalena Gherasim, Editura Jubilate, Oradea, 2006, p. 11.
[2] Daniel J. Levitin. Creierul nostru muzical. Știința unei eterne obsesii.București, Humanitas, 2010, pp.20-23.
[3] Daniel J. Levitin. Creierul nostru muzical. Știința unei eterne obsesii.București, Humanitas, 2010, pp.28-32

Conversatie la Tron

Tocmai am terminat de filmat videoclipul pentru melodia „Conversaţie la Tron”. Originalitatea acestui videoclip constă în introducerea el...