marți, 1 mai 2018

About UPTEMPO


Vision

The idea of this project has its origin in my love for the study of languages and my husband’s passion for music. Thus, what we plan to do is to create an interdisciplinary educational center where children can learn to speak several foreign languages (English, French, Spanish and Italian) and play musical instruments (the guitar, the drums and the piano) in an original and modern way.  
Language teaching will be based on an audio-visual method, a natural language learning process which supposes first the exposure to and the work on the musicality of languages. So, from language learning to music study there is just a step...


Problem

Languages. 1. Schools cover only 1-2 languages, while today’s globalization put us into a situation where more languages are required. 2. In schools, languages are commonly taught in a classical way, with a focus on grammar and vocabulary even from an early stage. Teaching is not always kid-friendly and enjoyable and children get bored quickly 3. Classical language teaching does not include work on the musical elements of the language (rhythm, intonation, stress etc.); also, the implication of the body through role-plays is not something common in the language learning process => depriving language learning of MUSICALITY and BODY EXPRESSION means depriving it of two of its most important elements necessary in communication

            Music 1. Music can only be taught in special schools; in normal schools children do not learn to play a musical instrument but only learn theory without practice. 2. At least in our country, in normal schools music is not a subject which is given a lot of importance by the educational system.


Interdisciplinarity

            Again, at least in our country, education is very little interdisciplinary on a regular basis. Pupils are not taught how to search for connections between the different subjects at school or to find possible applications from one domain into another one (ex. like applications from music to language learning)...   


Solution

In our center we intend to offer children a multilingual education by teaching English and three other international languages namely French, Spanish and Italian. Thus, this multilingual education is supposed to develop their intelligence, make them more open to different world visions, cultures and perspectives and bring them to a level of autonomy in learning different languages from  quite an early stage. As for the music, its advantages are well known:  it helps children develop their intelligence, their dexterity, maturity, it makes them more disciplined, it helps them concentrate better, it enhances their creativity, self-expression and memory.

Learning by using music (rhythmic patterns of sentences) and involving the body expressivity (movement, gestures, interaction, dance) is a very NATURAL way of learning, being close to the way that each of us learns his own native language. The teaching method we use is based on the French method Pourquoi pas (Henri Sagot) which is used in several European language centers like the one in Brussels (Alpha Lire et Ecrire) that we have personally come into contact with.
The method is quite complex but its originality lies in the following aspects: involvement of the body in teaching (through role-playing); focus on audio-visual perception through listening and watching short cartoons; focus on the exposure and work on the melodious structures of a language; focus on interaction, team work and creative ways of learning; the spiral approach; no classical grammar teaching and vocabulary as such. Otherwise, modern research underlines the fact that the use of rhthm favors unconscious learning, which is the most efficient and develops the artistic side of personality.

With this method learning is more natural, interactive, enjoyable, cheerful and artistic…the bridge to music can be easily done by appealing to this method. We want to give you a concrete example of how music can be involved in learning French and French learning can be a start point in learning a guitar chord. (ex. Honoré tu es là ?- play its rhythm on the drums and guitar)

            To put it simply, we will say that our project is unique for three main reasons:
1.      Our center offers multilingual and musical education.
  1. Language teaching is based on modern, original and natural techniques.
  2. By achieving a natural bridge between language learning and music, our project becomes interdisciplinary in very original way
Like us on: https://www.facebook.com/uptempocj/

joi, 5 aprilie 2018

Conversatie la Tron

Tocmai am terminat de filmat videoclipul pentru melodia „Conversaţie la Tron”.
Originalitatea acestui videoclip constă în introducerea elementului mimico gestual.


PREZENTAREA LA TEMPLU A DOMNULUI NOSTRU ISUS HRISTOS LUCA 2:22-39



În lucrarea de faţă mi-am propus să abordez tema Prezentarea la templu a Domnului nostru Isus Hristos, pornind, pe de-o parte, de la textul bibic care se găseşte în  Evanghelia după Luca, la capitolul 2, de la versetul 22 la 39, iar pe de altă parte, de la analiza simbolică a unei icoane corespunzătoare textului. Alegerea acestui pasaj este motivată de curiozitatea de a aprofunda un moment din copilăria timpurie a lui Isus, care se desfăşoară conform practicii iudaice de consacrare a întâiului născut Domnului, dar care conţine de asemenea o încărcătură profetică deosebită, descoperindu-ne misiunea pentru care Isus a fost născut.
Aş dori să precizez încă de la început că metodologia de analiză prezentată în cadrul acestui curs a constituit, pentru mine personal, o perspectivă de analiză eficientă, care mi-a revelat posibilităţi multiple de aprofundare a textului biblic şi fără de care aş fi rămas la o simplă lectură lineară şi de suprafaţă a textului sacru.
De asemenea, analiza iconografică urmând etapele prezentate în cadrul cursului a reprezentat pentru mine o provocare,  ajutându-mă să înţeleg mai bine rolul icoanelor pe plan spiritual.
 Pe lângă aceste instrumente de lucru am recurs şi la câteva lucrări de specialitate care m-au sprijinit în aprofundarea unor aspecte de critică biblică ale textului analizat.

Scopul pe care l-am urmărit în realizarea acestei lucrări este acela de exploata pasajul din Evanghelia după Luca cap. 2: 22-39 în vederea unei înţelegeri mai adânci a textului, dorind să descopăr înţelesuri noi, utile pentru îmbogăţirea personală pe plan intelectual şi spiritual.
Această lucrare îşi propune să redea o fărâmă din bogăţia pe care o ascunde evenimentul prezentării pruncului Isus la Templu. Împreună cu personajele prezente la Templu în preajma lui Isus, am asistat şi eu la apusul unei lumi (lumea ante-hristică) şi la naşterea unei lumi noi (post-hristică), conştient fiind de limitele mele de înţelegere a măreţiei şi complexităţii acestui eveniment unic.

Capitolul I
Studiul textului

a.      Textul în limba română (+eventual în lb. greacă), variante textuale (dacă există, pe versete + critică textuală-sumară)[1]
2:22 Când s-au împlinit zilele purificării lor, după Legea lui Moise, l-au dus la Ierusa­lim ca să-l ofere Domnului,
2:22 Καὶ ὅτε ἐπλήσθησαν αἱ ἡμέραι τοῦ καθαρισμοῦ αὐτῶν κατὰ τὸν νόμον Μωϋσέως, ἀνήγαγον αὐτὸν εἰς Ἱεροσόλυμα παραστῆσαι τῷ κυρίῳ,  
2:23 după cum este scris în Legea Domnului: «Orice prim născut de parte bărbătească va fi numit sfânt pentru Domnul»
2:23 καθὼς γέγραπται ἐν νόμῳ κυρίου ὅτι πᾶν ἄρσεν διανοῖγον μήτραν ἅγιον τῷ κυρίῳ κληθήσεται,  
2:24 şi să aducă jertfă, după cum este spus în Legea Domnului: «o pereche de turturele sau doi pui de porumbel».
2:24 καὶ τοῦ δοῦναι θυσίαν κατὰ τὸ εἰρημένον ἐν τῷ νόμῳ κυρίου, εῦγος τρυγόνων ἢ δύο νοσσοὺς περιστερῶν.
2:25 Şi iată că era la Ierusalim un om cu numele Simeon şi acesta era un om drept şi evlavios care aştepta mângâiereaa lui Israel şi Duhul Sfânt era asupra lui.
2:25 Καὶ ἰδοὺ ἄνθρωπος ἦν ἐν Ἰερουσαλὴμ ᾧ ὄνομα Συμεὼν καὶ ὁ ἄνθρωπος οὗτος δίκαιος καὶ εὐλαβὴς προσδεχόμενος παράκλησιν τοῦ Ἰσραήλ, καὶ πνεῦμα ἦν ἅγιον ἐπ᾽ αὐτόν·
2:26 Îi fusese revelat de Duhul Sfânt că nu va vedea moartea înainte de a-l vedea pe Cristosul Dom­nului.
2:26 καὶ ἦν αὐτῷ κεχρηματισμένον ὑπὸ τοῦ πνεύματος τοῦ ἁγίου μὴ ἰδεῖν θάνατον πρὶν [ἢ] ἂν ἴδῃ τὸν χριστὸν κυρίου.
2: 27 A fost condus de Duhul Sfânt la templu, iar când părinţii l-au adus pe copilul Isus ca să facă după obiceiurile Legii cu privire la el,

2:27 καὶ ἦλθεν ἐν τῷ πνεύματι εἰς τὸ ἱερόν· καὶ ἐν τῷ εἰσαγαγεῖν τοὺς γονεῖς τὸ παιδίον Ἰησοῦν τοῦ ποιῆσαι αὐτοὺς κατὰ τὸ εἰθισμένον τοῦ νόμου περὶ αὐτοῦ  
2:28 l-a luat în braţe şi l-a binecu­vântat pe Dumnezeu, spunând:
2:28 καὶ αὐτὸς ἐδέξατο αὐτὸ εἰς τὰς ἀγκάλας καὶ εὐλόγησεν τὸν θεὸν καὶ εἶπεν·
2:29„Acum slobozeşte-l, pe slujitorul tău, Stăpâne, după cuvântul tău, în pace,
2:29 νῦν ἀπολύεις τὸν δοῦλόν σου, δέσποτα, κατὰ τὸ ῥῆμά σου ἐν εἰρήνῃ·
2:30 căci au văzut ochii mei mântuirea ta
2:30 ὅτι εἶδον οἱ ὀφθαλμοί μου τὸ σωτήριόν σου,
2:31 pe care ai pregătit-o înaintea tuturor popoarelor,
2:31 ὃ ἡτοίμασας κατὰ πρόσωπον πάντων τῶν λαῶν,
2:32 lumină spre luminareac neamurilor şi slava poporului tău, Israel!”.
2:32 φῶς εἰς ἀποκάλυψιν ἐθνῶν καὶ δόξαν λαοῦ σου Ἰσραήλ.
2:33 Tatăl şi mama lui se mirau de cele spuse despre el.
2:33 καὶ ἦν ὁ πατὴρ αὐτοῦ καὶ ἡ μήτηρ θαυμάζοντες ἐπὶ τοῖς λαλουμένοις περὶ αὐτοῦ.
2:34 Simeon i-a binecuvântat şi i-a spus Mariei, mama lui: „Iată, acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora în Israel şi ca semn de contradicţie
2:34 καὶ εὐλόγησεν αὐτοὺς Συμεὼν καὶ εἶπεν πρὸς Μαριὰμ τὴν μητέρα αὐτοῦ· ἰδοὺ οὗτος κεῖται εἰς πτῶσιν καὶ ἀνάστασιν πολλῶν ἐν τῷ Ἰσραὴλ καὶ εἰς σημεῖον ἀντιλεγόμενον-
2:35 ca să se dezvăluie gândurile din multe inimi – iar o sabie va străpunge sufletul tău!”.
2:35 καὶ σοῦ [δὲ] αὐτῆς τὴν ψυχὴν διελεύσεται ῥομφαία- ὅπως ἂν ἀποκαλυφθῶσιν ἐκ πολλῶν καρδιῶν διαλογισμοί.
2:36 Era acolo şi Ana, profetesa, fiica lui Fanuel din tribul lui Aşer. Aceasta era mult înaintată în vârstăf. După ce trăise cu bărbatul ei şapte ani de la fecioria ei,
2:36 Καὶ ἦν Ἅννα προφῆτις, θυγάτηρ Φανουήλ, ἐκ φυλῆς Ἀσήρ· αὕτη προβεβηκυῖα ἐν ἡμέραις πολλαῖς, ζήσασα μετὰ ἀνδρὸς ἔτη ἑπτὰ ἀπὸ τῆς παρθενίας αὐτῆς
2:37 era acum văduvă şi ajunsese la optzeci şi patru de ani. Ea nu părăsea templul, slujind zi şi noapte prin posturi şi rugăciuni.
2:37 καὶ αὐτὴ χήρα ἕως ἐτῶν ὀγδοήκοντα τεσσάρων, ἣ οὐκ ἀφίστατο τοῦ ἱεροῦ νηστείαις καὶ δεήσεσιν λατρεύουσα νύκτα καὶ ἡμέραν.
2:38 Fiind prezentă şi ea, îl mărturisea pe Dumnezeu şi vorbea despre [copil] tuturor celor care aşteptau eliberarea Ierusalimului.
2:38 καὶ αὐτῇ τῇ ὥρᾳ ἐπιστᾶσα ἀνθωμολογεῖτο τῷ θεῷ καὶ ἐλάλει περὶ αὐτοῦ πᾶσιν τοῖς προσδεχομένοις λύτρωσιν Ἰερουσαλήμ.
2:39 Când au împlinit toate după Legea Domnului, s-au întors în Galileea, în cetatea lor, Nazaret.
2:39 Καὶ ὡς ἐτέλεσαν πάντα τὰ κατὰ τὸν νόμον κυρίου, ἐπέστρεψαν εἰς τὴν Γαλιλαίαν εἰς πόλιν ἑαυτῶν Ναζαρέθ.

b.      Variante textuale
Nu există variante textuale ale acestui eveniment în celelalte evanghelii însă tocmai acest fapt ne poate duce înspre ipoteze interesante cu privire la locul şi rolul acestui pasaj în ansamblul Noului Testament. Astfel, consider potrivit să redau în paralel cum apare zugrăvită copilăria timpurie a lui Isus cu diferitele ei etape în cele patru evanghelii.
            Evanghelia după Matei
1.      Genealogia lui Isus 2. Naşterea lui Isus 3. Vizita magilor 4. Fuga în Egipt
5. Uciderea copiilor nevinovati 6. Moartea lui Irod 7. Întoarcerea din Egipt
Evanghelia după Luca
1.      Vestirea naşterii lui Ioan Botezătorul 2. Vestirea naşterii lui Isus 3. Vizita Mariei la Elisabeta; Naşterea lui Ioan Botezătorul; Naşterea lui Isus 6. Prezentarea lui Isus la Templu 7. Isus, în Templu la vârsta de doisprezece ani
Cât despre evangheliile după Marcu şi Ioan, acestea nu amintesc nici un episod din copilăria lui Isus ci încep direct cu propovăduirea lui Ioan Botezătorul şi botezul lui Isus împreună cu începutul lucrării Lui.
Aşadar doar Matei şi Luca ne pun la dispoziţie informaţii despre copilăria lui Isus. Fiecare ne oferă, în mod complementar, un aport de informaţii, redând un tablou schematic al copilăriei lui Isus în comunitatea evreiască.
            În concluzie putem afirma că, deşi, nu se respectă criteriul atestării multiple (care leagă autenticitatea istorică a unui eveniment sinopotic de relatarea multiplă a acestuia de către mai mulţi autori sinoptici), episodul relatat în mod unic de către Luca este bine documentat. De altfel ştim că Luca a fost un scriitor care a pornit de la o cercetare amănunţită a faptelor reale, altfel spus, a realizat o scriere realistă a evenimentelor plecând de la o cercetare a faptelor de tip „anchetă”[2].  

c.       Contextul şi delimitarea texului
            Episodul prezentării la Templu este povestit imediat după relatarea naşterii Mântuitorului şi a vizitei păstorilor, în cadrul capitolului 2, şi este urmat de o sincopă, următorul episod din copilăria lui Isus asupra căruia autorul se opreşte fiind Isus în Templu la vârsta de doisprezece ani.
           
d.      Structura textului şi particularităţi
Am elaborat structura textului în funcţie de schimbările de cadru spaţial şi de cadru interacţional dintre diferitele personaje care iau parte la eveniment. Astfel, am obţinut şapte părţi.
Ø  Luca 2: 22-24: consacrarea lui Isus la Templul din Ierusalim
Ø  Luca 2: 25-26: introducerea personajului profetic Simeon
Ø  Luca 2: 27-28: momentul întâlnirii lui Isus cu Simeon
Ø  Luca 2: 29-32: profeţia lui Simeon în dreptul lui Isus
Ø  Luca 2: 33-35: profeţia lui Simeon în dreptul Mariei
Ø  Luca 2: 36-38: introducerea şi profeţia personajului biblic Ana
Ø  Luca 2: 39: întoarcerea în Nazaret

O particularitate pe care am remarcat-o în construirea acestui text constă în alternanţa dintre  planul naraţiunii şi planul dialogului. Astfel în planul naraţiunii putem situa o succesiune de evenimente, întâmplări, acţiuni, descrieri: sosirea la Templul din Ierusalim a părinţilor lui Isus, actul consacrării pruncului Isus, aducerea jertfei necesare răscumpărării, venirea, sub călăuzirea Duhului Sfânt, a lui Simeon la Templu,  introducerea pe scena naraţiunii a profetesei Ana şi întoarcerea în Nazaret. În planul dialogului putem include dialogul-rugăciune a lui Simeon cu Dumnezeu, dialogul lui Siomeon cu Maria şi redarea indirectă a dialogului profetic al Anei cu alte persoane prezente la Templu. Prin analiza sintactică de la punctul următor doresc să evidenţiez şi această alternanţă între cele două planuri.

e.       Analiza sintactică şi semantică
Aş dori să punctez mai întâi faptul că analiza sintactică se bazează pe împărţirea propoziţiilor în părţi sintactice (subiect, predicat, complement şi atribut) aşa cum am realizat-o la începutul capitolului următor (respectiv cap. II) al prezentei lucrări.
Aşa cum am menţionat deja, textul nostru pare a fi format prin întreţeserea a două planuri, unul narativ şi unul dialogal, cu bogat conţinut profetic. Redau mai jos, sub formă de tabel, caracteristicile sintactice ale fiecăruia dintre cele două.

Planul naraţiunii
Subiect
Predicat
Complement
 Părinţii lui Isus
(subiect inclus)
au adus
l- (pe Isus)
 Părinţii lui Isus
(subiect inclus)
să ofere
Domnului
Părinţii lui Isus
(subiect inclus)
să aducă jertfă
o pereche de turturele ...
Părinţii
l-au adus
pe copilul Isus
Tatăl şi mama lui
se mirau
de cele spuse despre El
Părinţii lui Isus
(subiect inclus)
au împlinit
toate ....
Părinţii lui Isus
(subiect inclus)
s-au întors
în Galileea
Simeon
era
la Ierusalim
Simeon
era
un om drept şi evlavios
Simeon
aştepta
mângâierea...
Simeon
a fost condus
de Duhul Sfânt
Simeon
l-a luat în braţe
l- (pe Isus)
Simeon
a binecuvântat
pe Dumnezeu
Simeon
i-a binecuvântat
i (pe părinţii lui Isus)
Ana
era acolo

Aceasta (Ana)
era
mult înaintată în vârstă
Ana
era
văduvă
Ana
ajunsese
la 84 de ani
Ana
nu părăsea
Templul
Ana
Îl mărturisea
pe Dumnezeu
Ana
vorbea
despre copil

Planul dialogului
Subiect
Predicat
Complement
Simeon
a binecuvântat ...
pe Dumnezeu
Simeon
(subiect subînţeles)
spunând
lui Dumnezeu (complement subînţeles)
Stăpâne
slobozeşte-l
pe robul tău
Ochii mei
au văzut
mântuirea Ta...lumină...slava...
Simeon
a spus
Mariei
Acesta (id est Isus)
este pus
spre căderea şi ridicarea ...
Acesta (id est Isus)
este pus
ca semn de contradicţie
Acesta (id est Isus)
este pus
ca să dezvăluie gândurile...
O sabie
va străpunge
sufletul tău (Maria)

Aş dori să închei acest punct aducând în discuţie încă câteva particularităţi sintactice şi semantice pe care le-am observat în analizarea textului.
Astfel, am remarcat prezenţa unui leitmotiv care revine în versetele 22, 23, 24, 27 şi 39 şi care face referire la împlinirea Legii, din care se citează. Este vorba despre trimiteri intertextuale la Vechiul Testament: versetul 22: „Legea lui Moise”, 23, 24, 39 : „Legea Domnului” şi 27: „după obiceiurile Legii”.
Un alt leitmotiv pe care îl regăsim în text priveşte prezenţa Duhului Sfânt în viaţa lui Simeon (versetele 25, 26 şi 27).
Mi-a atras atenţia de asemenea expresia folosită de Simeon în dreptul copilului Isus şi anume „Cristosul Domnului” care, în limita cunoştinţelor mele, nu apare în altă parte în Noul Testament. Putem presupune că profetul a recurs la această formulă pentru a întări faptul că Isus este Unsul sau Mântuitorul promis de Dumnezeu.
 La nivel semantic, un lucru important pe care l-am remarcat este prezenţa figurii literare a metonimiei în rugăciunea profetică a lui Simeon, acesta referindu-se la Isus prin frumoasele expresii: „mântuirea Ta”, „lumină spre luminarea neamurilor”  şi „slava poporului Tău Israel”.
Discursul profetic al lui Simeon conţine de asemenea expresia metaforică „o sabie va străpunge sufletul tău” care face trimitere la un adevăr nu uşor de acceptat, prevestind suferinţa Mariei în calitate de mamă a lui Isus.


Capitolul II
Lectio divina pe text[3]

Evanghelia după Luca 2: 22-39

22 Când s-au împlinit zilele purificării lor,
*
 după Legea lui Moise,
*
l-au dus la Ierusa­lim ca să-l ofere Domnului,
*
23 după cum este scris în Legea Domnului:
*
«Orice prim născut de parte bărbătească va fi numit sfânt pentru Domnul»

24 şi să aducă jertfă,
*
după cum este spus în Legea Domnului:
*
«o pereche de turturele sau doi pui de porumbel».
*
25 Şi iată că era la Ierusalim un om cu numele Simeon
*
şi acesta era un om drept şi evlavios
*
care aştepta mângâierea lui Israel
*
şi Duhul Sfânt era asupra lui.

26 Îi fusese revelat de Duhul Sfânt
*
nu va vedea moartea
*
 înainte de a-l vedea pe Cristosul Dom­nului.
*

27 A fost condus de Duhul Sfânt la Templu,
*
 iar când părinţii l-au adus pe copilul Isus
*
ca să facă după obiceiurile Legii cu privire la el,
28 l-a luat în braţe
*
şi l-a binecu­vântat pe Dumnezeu, spunând:
*
29„Acum slobozeşte-l, pe slujitorul Tău, Stăpâne
*
după Cuvântul Tău,  în pace,
*
30 căci au văzut ochii mei mântuirea Ta
*
31 pe care ai pregătit-o înaintea tuturor popoarelor,
*
32 lumină spre luminarea neamurilor
*
şi slava poporului Tău, Israel!”.
*
33 Tatăl şi mama lui se mirau de cele spuse despre el.
*
34 Simeon i-a binecuvântat
*
şi i-a spus Mariei, mama lui:
*
 „Iată, acesta este pus
*
 spre căderea şi spre ridicarea multora în Israel
*
şi ca semn de contradicţie
*
35 ca să se dezvăluie gândurile din multe inimi
*
iar o sabie va străpunge sufletul tău!”.
*
36 Era acolo şi Ana, profetesa, fiica lui Fanuel din tribul lui Aşer.
*
Aceasta era mult înaintată în vârstă.
*
 După ce trăise cu bărbatul ei şapte ani de la fecioria ei,

37 era acum văduvă şi ajunsese la optzeci şi patru de ani.
*
Ea nu părăsea Templul,
*
slujind zi şi noapte prin posturi şi rugăciuni.
*
38 Fiind prezentă şi ea, îl mărturisea pe Dumnezeu
*
şi vorbea despre [copil] tuturor celor care aşteptau eliberarea Ierusalimului.

*
39 Când au împlinit toate după Legea Domnului,
*
 s-au întors în Galileea, în cetatea lor, Nazaret.


a. Lectio 
            Autorul ne descrie un episod din viaţa de prunc a lui Isus în care acesta este adus la Templu pentru a fi închinat Domnului, ocazie cu care care părinţii aduc jertfă după obiceiurile Legii lui Moise.
Mai apoi, autorul face o trece de la cadrul spaţial în care Isus este adus la Templu, la cadrul spaţial în care ne este prezentat personajul Simeon. Acest personaj ne este descris ca fiind drept, evlavios având Duhul Sfânt asupra lui şi care aştepta mângâierea lui Israel. Simeon primeşte şi o promisiune de la Duhul Sfânt şi anume că nu va muri până nu îl va vedea pe Cristos.
Vedem cum Simeon este condus la Templu de Duhul Sfânt pentru a primi făgăduinţa promisă şi anume să-L vadă pe Cristosul Domnului care este Isus. Ajuns la Templu Îl recunoaşte pe Isus ca fiind cel revelat de Duhul Sfânt, adică Cristosul Domnului, apoi îl ia în braţe şi îl binecuvintează pe Dumnezeu pentru promisiunea împlinită.
Asistăm la o frumoasă exprimare  poetică a dreptului şi evlaviosului Simeon după ce vede împlinită promisiunea primită prin Duhul Sfânt că nu va vedea moartea înainte de a vedea pe Cristosul Domnului.  Acum că Simeon a văzut mântuirea lui Israel şi a tuturor popoarelor, poate să moară liniştit. Prin Duhul Sfânt are o viziune a unei mântuiri universale şi nu a unei mântuiri rezervate doar poporului evreu.
Simeon proroceşte părinţilor lui Isus şi în special Mariei despre rolul şi destinul lui Isus în mijlocul poporului evreu. Datorită Lui în Israel va avea loc o despărţire între cei care se vor ridica, sau vor fi înălţaţi şi cei care vor cădea. Mariei i se prezice, în chip simbolic, un destin dureros prin imaginea sabiei care străpunge sufletul ei.
După ce ni se relatează episodul întâlnirii dintre Simeon şi Isus împreună cu părinţii acestuia, Iosif şi Maria, autorul menţionează şi prezenţa Anei la Templu. Aflăm că, la fel ca Simeon, era profetesă şi slujea Domnului „zi şi noapte prin posturi şi rugăciuni”. Prin afirmaţiile ei, ea întărea cele spuse de Simeon cu privire la copilul Isus şi la misiunea de eliberator a Ierusalimului pe care Acesta urma să o îndeplinească.  Autorul ne dezvăluie mai multe detalii biografice din viaţa Anei şi anume faptul că aceasta era văduvă după o căsătorie de doar şapte ani cu soţul ei şi un lucru important: seminţia din care facea parte şi anume Aşer care înseamnă fericit, binecuvântat (db[4]). 
După ce Iosif şi Maria împlinesc toate după legea lui Moise, se întorc împreună cu Isus înapoi în locul lor de baştină, şi astfel se încheie această pericopă.

Cuvinte cheie 
Ierusalim - oraşul unde se desfăşoară acţiunea, scena istorică a multiple evenimente cu însemnătate majoră petrecute de-a lungul istoriei biblice.
Templul - este locul unde se desfăşoară acţiunea, iar prin proorociile rostite de Simeon şi Ana putem spune că Templul işi regăseşte străvechea funcţie de oracol (Exod 33:7-11, Numeri 12:8) pe care aproape o pierduse, fie din lipsă de credinţă (1 Regi 3:1) fie pentru că sanctuarul se transformase mai curând în loc de aducere a jertfelor şi de celebrare a liturghiei. Când Isus, mut ca orice copil mic, pătrunde în Templu, Dumnezeu grăieşte prin intermediul celor doi proroci confirmând universalitatea mântuirii.[5]
Legea Domnului, Legea lui Moise - e evidenţiată piatra de căpătâi a evreilor. Putem remarca aplecarea lui Iosif şi a Mariei înspre împlinirea prevederilor Legii. La rândul Lui, Isus a indicat înspre un nou mod de împlinire a Legii arătând importanţa nu doar a împlinirii laturii exterioare sau ritualice a Legii cât mai ales a împlinirii sensului profund a acesteia. În discusurile Lui, Isus se va referi frecvent la complexitatea împlinirii Legii mozaice. O dovadă că Isus a fost trimis să „împlinească Legea sau prooroci” (Matei 5:17) poate fi considerată însăşi prezentarea copilului Isus la Templu după obiceiurile Legii.
Cădere, ridicare - sunt doi termeni antagonici care caracterizează persoanele care vor intra în contact cu Isus. În mod paradoxal unele categorii socio umane precum anumiţi preoţi, farisei, saduchei, cărturari şi irodieni, din cauza necredinţei în El, au fost coborâţi, iar mulţi dintre cei marginalizaţi (bolnavi, vameşi, curvari, femei, copii, etc.) au fost restauraţi. Proorocia făcută de  Simeon despre noua ordine pe care Isus o va instaura va fi confirmată după moartea şi învierea lui Isus când lumea fie va crede în El şi va fi mântuită, fie va cădea în necredinţă.     
Eliberarea- apogeul sau evenimentul culminant aşteptat de evrei care duce la finalul robiei şi începutul unei noi domnii davidice. Termenul ne trimite şi la eliberarea spectaculoasă a poporului evreu din robia egipteană. La fel ca în perioada robiei egiptene, şi când Isus s-a întrupat evreii tânjeau după eliberare dar o eliberare politică. Isus însă va predica o eliberare spirituală dintr-o altfel de robie şi o eliberare universală, pentru toţi oamenii şi nu doar pentru poporul evreu.   

Personaje cheie
Isus- este personajul principal din naraţiune şi care grupează în jurul Lui celelalte personaje.  
Simeon – personajul profet, plin de Duhul Sfânt pentru care întâlnirea cu Isus a reprezentat momentul cheie al existenţei sale.
Duhul Sfânt – personajul invizibil dar cu un rol deosebit de important în derularea evenimentelor care au loc la Templu.
Cristosul Domnului – nume întâlnit doar in acest pasaj. Cristos vine din grecescul Χριστός care înseamnă Unsul. Din ebraică s-a tradus în greacă cuvântul מָשִׁיחַ (Māšîaḥ) care însemnă Mesia. Aşadar Cristosul Domnului însemnă Unsul sau Mesia Domnului adică cel uns, ales şi aşteptat al Domnului, venit de la Dumnezeu.
Dumnezeu- este cel ce  ţine totul sub control şi face să se implinească promisiunile Lui. Dacă în trecut a vorbit prin Noe, Moise şi Legea, judecători, profeţi, etc. astăzi ne vorbeşte prin Isus.
Maria - este destinatarul principal al mesajului lui Simeon. Plină de credinţă în Dumnezeu şi care aştepta la rândul ei sosirea Mântuitorului, Dumnezeu o alege pentru a fi cea mai „binecuvântată între femei” (Luca 1:28) iar binecuvântarea a constat în faptul de a-l purta în pântece pe Mântuitorul Hristos.
Ana - personajul-profet care întăreşte proorocia rostită de Simeon. Faptul că viaţa ei, deşi grea deoarece era văduvă, se învărtea în jurul Templului, ne duce cu gandul la psalmul fiilor lui Core: „ mai bine este o zi în curţile Tale decât o mie în altă parte”. Fiind la Templu, Ana găseşte cea ce aştepta: eliberarea Ierusalimului. 

Cuvinte cheie cu semnificaţie simbolică
Sabia este „arma” care străpunge sufletul Mariei. Acest simbol face parte din schema de divizare deoarece separă sau desparte. Pusă cu vârful în jos se aseamănă cu o cruce, prevestind parcă cu ce moarte avea să moară Isus şi ce anume o va răni pe Maria.
Inima. Poate fi de aur sau poate fi de piatră, bună sau rea. Din ea poate ieşi inteligenţă, sekel, adică înţelepciune, dar şi prostie şi nebunie.[6] Isus a descoperit adevăratele gânduri din multe inimi şi tocmai din această cauză a fost „un semn de contradicţie”. Termenul inimă simbolizează în textul nostru oamenii care au luat sau vor lua contact cu Isus. Aceşti oameni au de ales între a-şi deschide inima pentru a fi tăiată împrejur şi reînnoită sau a respinge harul primit.
Lumina. Element primordial, lumina materială ne ajută să vedem lucrurile vizibile ale lumii iar lumina spirituală ne conduce spre lucrurile unei realităţi invizibile pe care o putem cunoaşte atunci când ne apropiem de Dumnezeu. La fel cum în zorii creaţiei, Dumnezeu a creat lumina şi a despărţit-o de întuneric (Geneza 1:3-4), la fel Dumnezeu L-a trimis în lume pe Fiul Său pentru ca Acesta să aducă lumină spirituală în întunericul din vieţile oamenilor. Altfel spus, Isus este Sursa de Lumină sufletească pentru luminarea tuturor neamurilor, aşa cum o afirmă şi profetul Simeon.
Porumbelul poate avea mai multe semnificaţii. Este simbolul Duhului Sfânt deoarce chiar Isus vede pogorârea Duhului peste El în chip de porumbel (Marcu 1:10). Poate fi simbolul păcii deoarece prevesteşte renunţarea Domnului la război şi legământul sub semnul curcubeului. În Cântarea Cântărilor 2:14 simbolizează iubirea Domnului pentru poporul Său. În textul de faţă, pe lângă aceste semnificaţii pe care le putem atribui prezenţei porumbeilor, aducerea lor ca jertfă de către părinţii lui Isus ne dezvăluie faptul că aceştia erau oameni modeşti.[7]
Semn de contradicţie Însuşi Isus prin Dumnezeirea Lui, dar şi cei ce Îl urmează, sunt de multe ori supuşi persecuţiilor, fiind un semn de contradicţie pentru cei ce nu Îl/îi înţeleg.

Posibile titluri
1.      Profeţii despre viitorul mesianic al lui Isus
2.      Proorocie despre patimile lui Isus
3.      Isus confirmat ca Mesia

Ce m-a impresionat cel mai mult în acest pasaj
Faptul că lui Simeon i se descoperă viitorul mesianic şi măreţ al pruncului Isus dar şi rolul de Salvator al lumii este extraordinar. Îmi pot imagina că, după ce a crescut Isus, probabil că i se spunea despre această profeţie care a fost o încurajare de a se sacrifica deoarece culmina cu înfrângerea morţii şi mântuirea omenirii.

b. Meditatio  
Cel puţin trei aplicaţii pe plan spiritual doresc să reţin din acest text.
Prima are de-a face cu jertfa adusă la templu. Indiferent de dimensiunea” jertfelor, Dumnezeu le primeşte în mod egal: fie că era un miel, doi pui de porumbel sau o pereche de turturele, jertefe erau primite în mod egal. Văduva săracă a adus ultimii ei bănuţi şi a fost considerată de Isus mai presus de acei bogaţi care ofereau din belşugul lor în visteria Templului. La fel şi eu doresc să vin cu jertfa mea, fie că este mai mică, fie că este mai mare, şi să i-o ofer Domnului iar prin jertfă mă refer la orice bun material sau spiritual cu care pot sluji în biserica Lui.
            A doua aplicaţie se referă la călăuzirea vieţii de către Duhul Sfânt. Simeon era doar un om simplu din Ierusalim dar avea Duhul Sfânt asupra lui. La fel şi profeteasa Ana este o femeie simplă dar care slujea la Templu cu posturi şi rugăciuni. Atât Simeon cât şi Ana sunt aşadar doi oameni simpli dar cărora Dumnezeu le-a descoperit lucruri foarte mari, tainice datorită credinţei lor adevărate. Simeon a realizat că Mesia este unul universal, nu doar pentru poporul Israel şi va aduce lumina pentru toate popoarele. Acest fapt i-a fost revelat de Duhul Sfânt pe care l-a avut asupra sa datorită dreptăţii şi evlaviei lui. Astfel, atât Simeon cât şi Ana, chiar dacă nu au avut funcţii înalte în Templu, prin simplitatea, sinceritatea şi perseverenţa lor au ajuns să trăiască un eveniment măreţ, despre a cărui împlinire Dumnezeu le vorbise. La fel şi eu, indiferent de condiţia mea umană, pot lua exemplu de la aceşti oameni şi pot fi plin de Duhul Sfânt, care să mă călăuzească şi să îmi vorbească lucrurile tainice a lui Dumnezeu.
            A treia aplicaţie are de-a face cu virtutea răbdării. Este interesant faptul că Simeon a trăit cu o aşteptare continuă poate un an, 10 sau 50 şi totuşi ajuns la bătrâneţe, cu răbdare şi credinţă a rămas consecvent în această aşteptare. De asemenea Ana, bătrână fiind, nu şi-a pierdut credinţa şi speranţa în promisiunile făcute de Dumnezeu. Când Simeon L-a ţinut în braţe pe Isus, şi-a dorit să moară, ca şi când împlinirea promisiunii de a-l vedea pe Mesia fusese singurul scop pentru care trăise. Odată ce am văzut şi noi Mântuirea pregătită de Dumnezeu prin Isus Hristos, putem păşi dincolo de moarte fără teamă şi cu certitudinea că ştim unde vom ajunge. Oricum, mi se pare atât de frumos felul acesta de a aştepta împlinirea unei promisiuni făcută de Dumnezeu: este o aşteptare plină de fermitate, neclintită, vie şi investită cu multă pasiune.

Oratio
Iţi mulţumesc Doamne pentru că te-ai dăruit ca jertfă pentru ca păcatele noastre să fie spălate şi sufletele noastre să fie mântuite,  pentru faptul că Ţi-am fost oferit şi eu de mic copil şi că m-ai purtat pe braţele Tale şi m-ai ocrotit. Îţi mulţumesc Doamne pentru că lumina Ta a ajuns şi la poporul român şi mi-ai descoperit-o şi mie. Iţi mulţumesc pentru că am o ţintă şi în această lume şi ştiu unde merg după moarte.  Îţi mulţumesc pentru că pot medita la Cuvântul Tău, pot să îl înţeleg şi pot să imi hrănesc sufletul în fiecare zi. Iţi mulţumesc Doamne Isuse pentru că mă ajuţi să merg pe calea Ta şi că atunci când sunt căzut mă ridici şi mă ajuţi să urmez calea îngustă şi dreaptă care duce la Tine. Iţi mulţumesc Doamne pentru Duhul Tău cel Sfânt care ne călăuzeşte şi ne îndreaptă paşii înspre Tine în fiecare zi.
Te laud pentru că ni Te descoperi în fiecare zi prin Cuvântul Tău şi ne hrăneşti sufletele flămânde. Te laud pentru că ne luminezi calea şi ne ajuţi să păşim pe ea prin credinţă. Te laud pentru Duhul Sfânt care este Mângâietorul lăsat de Isus după înălţarea Lui. Te laud pentru că eşti măreţ şi bun cu mine. Te laud că prin Isus avem iertarea de păcate şi promisiunea unei noi Împărăţii unde răul nu mai există. Vreau să-Ţi ofer împreună cu soţia mea pe fetiţa pe care ne-o dăruieşti şi te rog să o ocroteşti, să o păzeşti.  
Ajută-mă să nu părăsesc această cale ci să inaintez în fiecare zi pe ea şi să fiu şi eu o lumină pentru cei din jurul meu. Ajută-mă să mă las călăuzit de Duhul Tău şi să imi dai lumina Ta în fiecare zi pentru a păşi pe calea Ta. Te rog să mă ajuţi să trăiesc şi eu aşa cum a trăit şi Ana şi să fiu un exemplu pentru ceilalţi la fel ca ea. Te rog să mă ierţi pentru tot ce am făcut rău şi ajută-mă să fac binele. Te rog să ma ajuţi să nu mă îndepărtez de calea Ta şi să Te urmez în orice vreme fie în sărăcie, fie în bogăţie, fie în tristeţe, fie în bucurie, fie când sunt sănătos, fie când sunt bolnav. Ajută-mă să rămân consecvent în primisiunile făcute de Tine prin Isus şi să fiu răbdător şi plin de credinţă.
Iţi mulţumesc că mă asculţi, în numele Tatălui, a Fiului şi a Sfântului Spirit. Amin.   
                         
Contemplatio
            Dumnezeu a vorbit şi vorbeşte prin multe lucruri iar acum ne vorbeşte direct prin Fiul pentru ca slava Lui să fie cunoscută tuturor neamurilor. Jertfa pe care mi-o cere este simbolizată în porumbel şi anume pacea, smerenia, modestia şi dragostea coborâtă din cer. Spiritul Sfânt trebuie să mă călăuzească în toate lucrurile pentru a putea ajunge ca şi Simeon, în a-L binecuvânta pe Dumnezeu pentru cunoaşterea lucrurilor duhovniceşti, pentru descoperirile spirituale şi pentru împlinirea speranţei mele în viaţa de după moarte.
Înainte să fie crucificat, Isus şi-a îndemnat ucenicii să-şi ia crucea în fiecare zi şi să-L urmeze. La fel şi pe mine mă îndeamnă să Îl urmez în fiecare zi luându-mi crucea care în text e simbolizată prin sabie. În fiecare zi trebuie să fiu un exemplu de copil al lui Dumnezeu şi să mărturisesc credinţa mea prin faptele, purtarea şi vorbele mele aşa cum şi Ana o făcea in Templu.   


Capitolul III
Analiza icoanei corespunzătoare textului

Pentru capitolul de faţă am ales să analizez icoana realizată de pictorul italian renascentist Fra Angelico, pentru o mănăstire, în jurul anului 1450-1452.
În această icoană am putut observa personajele din textul studiat (Maria şi Iosif, pruncul Isus, Simeon şi Ana) şi câteva elemente simbolice care m-au dus cu gândul şi cu inima înspre realităţi spirituale imperceptibile ochiului fizic dar esenţiale credinţei mele.
Atmosfera care se degajă din această pictură este una de pace. Fiind o pictură extrem de luminoasă, am avut impresia că personajele interacţionează pe fondul unei armonii şi înţelegeri depline iar pictorul mă invită şi pe mine să iau parte la această atmosferă. Acest lucru este în concordanţă cu textul analizat deoarece ne putem imagina că bucuria şi entuziasmul Anei şi al lui Simeon în prezenţa pruncului Isus, „Lumina spre luminarea neamurilor”, nu puteau decât să facă să iradieze totul împrejur de linişte şi armonie.
Am putut observa de asemenea că privirea personajelor este aţintită înspre pruncul Isus parcă îndemnându-mă şi pe mine să privesc către El. Mâinile personajelor de asemenea arată înspre El. Acest lucru mi s-a părut esenţial deoarece, într-adevăr, aşa cum a reieşit şi din analiza detaliată a textului, personajul principal în jurul căruia se focalizează toate acţiunile întreprinse de celelalte personaje este Isus. Acest lucru, la nivel spiritual, este de o importanţă primordială pentru mine ca şi credincios... Astfel, textul studiat împreună cu această icoană nu au făcut decât să mă poarte uşor, uşor înspre realităţi spirituale fundamentale, profunde cu care am atâta nevoie să mă hrănesc în viaţa de credinţă...
           
a. Citirea icoanei
Am încercat în cele de mai jos să citesc icoana „ la un prim nivel”, oprindu-mă asupra unor elemente precum formele geometrice primare, strălucirea fondului, culorile utilizate, gesturile şi privirile personajelor, etc. Ţin să subliniez încă de la început că pictura aleasă spre analiză, prin toate elementele din care este alcătuită, emană lumină, depăşeşte limitele spaţio-temporale şi aşa cum am afirmat mai sus, reflectă misterul teologic inspirat din textul sacru al Evangheliei după Luca.
Aş dori să încep prin analiza cromatică fiindcă utilizarea culorilor mi se pare crucială în interpretarea icoanei. Aşa cum ştim, icoana nu reprezintă doar o imagine a ceea ce s-a întâmplat ci este şi o exprimare în termeni cromatici a ceea ce reprezintă fiecare personaj. Astfel, am putut nota că Pruncul Isus este înfăşat într-o pânză albă. Albul reprezintă câteva dintre atributele Mântuitorului: divinitatea, gloria divină, puritatea absolută şi învierea. Albul ne trimite şi la atmosfera de sărbătoare şi ceremonie solemnă. Putând fi asociat schemei ascendente, albul este culoarea care ne poartă în urcuş înspre Divinitate. Însă faptul că Pruncul are picioruşele acoperite cu roşu ne trimite la sacrificiul pe care El îl va face pe cruce pentru a aduce viaţă tuturor ce vor crede în El.
Maria poartă un veşmânt purpuriu care îi acoperă haina roşie. Putem deduce astfel că peste haina roşie care simbolizează sângele (viaţa), sacrificiul şi umanitatea, Maria este acoperită de veşmântul purpuriu, o culoare preţioasă, regală, sacerdotală şi imperială care face din ea slujitoarea lui Dumnezeu. Iosif poartă o haină maro care trimite înspre o constelaţie de simboluri pe care le putem grupa în jurul elementului pământ, după cum urmează: sărăcia sau modestia, austeritatea şi renunţarea. Astfel, haina lui Iosif ne vorbeşte despre modestia vieţii lui şi a familiei dar şi a sacrificiilor pe care le face pentru a-L primi pe Isus în sânul familiei lui. Pe Ana o surprindem cu o ţinută de culoare neagră. Simbol al doliului dar şi a călugăriei, negrul este culoarea care predomină veşmintele Anei atât datorită văduviei cât şi a consacrării totale în slujba lui Dumnezeu, prin posturi şi rugăciuni. Profetul Simeon îmbracă o ţinută cu mai multe nuanţe cromatice.      Se face o trecere uşoară de la culoarea verde din partea stângă a hainei spre galben-auriu, nuanţele dechizându-se tot mai tare. Aşadar se face trecerea de la speranţă (verde) înspre lumina eternă şi pură. Acest lucru îl pot interpreta astfel: fiindui-i împlinită speranţa, Simeon este învăluit tot mai mult de Lumina pe care o ţine în braţe (id est Isus), şi care îl desprinde parcă tot mai mult de pământ, purtându-l pentru totdeauna înspre Lumina veşnică, înspre Dumnezeu.
În frescă regăsim de asemenea un personaj misterios, îmbrăcat într-o haină neagră, pe care textul biblic nu îl menţionează. Culoarea lui simbolizează moartea pentru lume, renunţarea la cele lumeşti şi dedicarea pentru Dumnezeu prin credinţa în Isus, ceea ce mă duce cu gândul că poate fi pictorul sau pot fi însuşi eu prin închinarea vieţii mele lui Dumnezeu.
Aşa cum am afirmat deja, personajele sunt surprinse într-un moment de împlinire şi de părtăşie armonioasă, paşnică. Cu toţii sunt strânşi în jurul lui Isus, având privirile pline de căldură şi exaltare aţintite doar înspre Acesta. Pruncul e singurul care merită toată atenţia pentru că într-adevăr, aşa cum le-a fost descoperit de însuşi Dumnezeu, El nu e doar un simplu copilaş ci e Însuşi Mesia, Unsul, Fiul lui Dumnezeu trimis pentru mântuirea întregii lumi. La fel, mâinile îndreptate înspre Prunc sunt o invitaţie deschisă înspre a-L privi, a-L descoperi şi a-L primi în toată măreţia Lui.
            Completăm mai jos această descriere prin analiza formelor primare pe care le-am putut identifica în icoana la care ne referim.

b. Descompunerea în forme primare şi interpretarea teologică 
            Forma primară care mi-a atras atenţia în primul rând este cercul central obţinut prin continuarea trasării bolţii şi care cuprinde toate personajele prezente la Templu. Acesta simbolizează comuniunea deplină sau perfectă între personaje deoarece toate erau unite de un scop comun, acela de a face voia Domnului, şi fuseseră înştiinţate de Duhul Sfânt cu privire la însemnătatea acelui moment. Totul se desfăşoară într-o armonie naturală şi neconstrânsă. Totodată, prin prezenţa boltei, putem întrezări aici noua alianţă sau noul legământ făcut de Dumnezeu cu oamenii, prin intermediul lui Isus.  
Trasând două linii de la capetele bolţii înspre centrul podelei obţinem un triunghi descendent care semnifică coborârea pe pământ a lui Dumnezeu întrupat în om cu puterea Spiritului Sfânt.
Triunghiul ascendent obţinut plecând de la baza boltei simbolizează, în sens contrar, înălţarea Mântuitorului la cer după înviere.
Forma crucii şi a pătratului reprezintă două scheme de diviziune şi ne pot duce cu gândul la mântuirea venită prin Isus asupra celor două grupuri reprezentative venite la Templu pentru a-L întâmpina pe Isus şi anume: pe de o parte, îi avem pe Ana şi Simeon, reprezentanţi ai Vechii Legi şi pe de altă parte, îi avem pe Iosif împreună cu Maria şi pe bărbatul misterios, care stă aşezat pe genunchi, şi care sunt reprezentanţi ai Noului Legământ. Aşadar Isus s-a întrupat atât pentru mântuirea acelora care au trăit înainte de El sau în timpul Lui şi cât şi pentru aceia care au trăit după moartea şi învierea Sa.
Unind punctele roşii ale aureolei pruncului Isus şi a picioruşelor Sale obţinem o cruce care ne poartă în timp înspre momentul răstignirii Lui. Ea dezvăluie totodată cele două naturi ale Mântuitorului şi anume cea umană şi cea divină.  Făcând parte parte din schema descendentă, linia scurtă simbolizează puţinul timp pe care Isus a trebuit să-l petreacă în suferinţă renunţând la slava cerească în timp ce linia ascendentă, care e mai lungă, sugerează că El S-a înălţat la Tatăl după înviere.

c. Explicarea icoanei pe baza textului + elemente simbolice
            Aşa cum am putut constata până aici, din punctul meu de vedere, această icoană completează într-un mod extrem de armonios textul biblic. Doresc să revin schematic asupra câtorva elemente textuale care îşi găsesc corespondentul în planul icoanei analizate.
            În primul rând, aş dori să mă refer la mirarea, uimirea care se poate citi pe faţa lui Simeon dar şi pe chipurile celorlalte personaje, care privesc şi arată înspre Prunc. Auriul hainei lui Simeon ne duce cu gândul la faptul că Cel pe care îl ţine în braţe este „lumina spre luminarea neamurilor”, după cum afirmă Simeon în rugăciunea lui către Dumnezeu. Profetul ne este aşadar înfăţişat ca fiind cuprins şi tot mai absorbit de această Lumină, de Pruncul Isus, pe care Dumnezeu îi oferă şansa să Îl ţină în braţe.
Iosif, ca şi cap al familiei, ţine în mâini jertfa de ispăşire pe care trebuia să o aducă la Templu conform Legii lui Moise, dezvăluind-ne astfel iubirea pentru legile Domnului. Prezenţa porumbeilor sau a turturelelor în icoana analizată este reprezentativă de asemenea pentru ascultarea faţă de Lege, asupra căreia evanghelistul Luca insistă într-un mod deosebit. Am văzut de altfel cum legea apare ca leitmotiv al primei părţi a textului analizat.
Pe Ana o surprindem în haina ei de văduvă după cum apare şi în text. Spune tuturora despre Isus, arată spre El şi priveşte la El cu credinţa că El este eliberatorul Ierusalimului. Personajul enigmatic poate reprezenta mulţimea căreia i se adresa Ana sau oricare credincios. Acest personaj plin de uimire cade în genunchi şi crede şi el în Mântuitorul Isus.
            În final, aş dori să menţionez Duhul Sfânt ca element simbolic cheie al textului şi care este reprezentat în icoana noastră sub forma unor flăcări. Focul care arde în mijlocul personajelor, în contextul nostru, este un semn spiritual raţional simbolizând Spiritul Sfânt. Pentru a înţelege mai bine rolul Duhului Sfânt, putem porni de la diferitele constelaţii de simboluri pe care le putem grupa în jurul elementului foc. Să notăm mai întâi că focul face parte din regimul ascendent deoarece se înalţă şi creşte. Astfel, la fel cum focul arde şi purifică, la fel jertfa adusă de părinţii lui Isus era menită să o curăţească pe Maria în urma naşterii. Apoi, tot aşa cum lumina dată de foc poate îndruma şi călăuzi, Duhul Sfânt care era asupra lui Simeon l-a călăuzit înspre Templu, pentru a-L vedea pe Isus. De asemenea, la fel cum focul dă lumină, tot aşa şi Isus oferă lumină spirituală în întunericul lumii, şi în rândurile neamurilor. Nu în ultimul rând, la fel cum focul, prin căldura sa, atrage în jurul lui mai mulţi oameni, la fel Duhul Sfânt strânge în jurul Lui oameni căutători de Dumnezeu precum personajele din textul nostru dar nu numai ... În final, după cum focul transformă, la fel şi Duhul Sfânt transformă vieţile celor ce cred în Isus.

Concluzie 
Ajugând la finalul acestui parcurs de analiză de text în paralel cu analiza iconografică doresc să punctez câteva concluzii care mi-au servit prin aplicabilitatea lor spirituală.
Atât în textul analizat (cf. Lc. 2:22-39) cât şi în icoana supusă analizei în cadrul acestei lucrări am putut observa cum toată atenţia este îndreptată înspre pruncul Isus. În text Maria şi Iosif aduc Copilul la Templu, Simeon Îl ia în braţe iar Ana spune tuturora despre El. În icoană vedem cum toate personajele privesc şi indică cu mâinile înspre Isus. Pentru mine aceste gesturi mă îndeamnă la a privi în fiecare zi înspre Isus şi a-i îndemna şi pe alţii să privească înspre El.
Un alt element cheie prezent în text şi simbolizat în icoană prin flăcări este Duhul Sfânt. Acesta este cel care a călăuzit toate personajele într-o comuniune cursivă şi naturală în jurul lui Isus. Aşa cum am văzut, Duhul sfânt este cel care luminează, călăuzeşte, purifică şi favorizează comuniunea între personaje şi respectiv între membrii unei comunităţi. Pe plan personal îmi doresc să Îl las pe Duhul Sfânt să mă îndrume şi să mă călăuzească în această viaţă pas cu pas.
Dacă lectura icoanei a reprezentat la început o adevărată provocare, fiind pentru prima dată cînd am venit în contact cu o astfel de sarcină, pe parcursul proiectului aceasta s-a dovedit a fi o sursă extrem de utilă pentru o mai bună înţelegere a textului şi a adevărurilor spirituale comunicate prin textul scris. Descompunerea icoanei în forme primare şi interpretarea cromatică a acesteia mi-a deschis noi perspective de aprofundare a lecturii icoanei pornind de la un text biblic dat.
În concluzie, un eveniment aparent simplu de lecturat, precum cel al prezentării lui Isus la Templu, aşa cum e redat de către evanghelistul Luca, şi aşa cum a fost zugrăvit în icoana analizată, abundă de fapt în semnificaţii spirituale profunde care, odată descoperite, contribuie într-un mod de netăgăduit la creşterea noastră spirituală. 

Bibliografie

Bulai, Alois (trad.) Patraşcu, Eduard, Biblia, Iaşi, ed. Sapientia, 2011.
Chevalier, Jean et Gheerbrant, Alain, Dicţionar de simboluri, vol. I, II şi III,  ed. Artemis, Bucureşti, 1994.
Cocagnac, Maurice, Simbolurile Biblice, Humanitas, Bucureşti, 1997.
Douglas,J. D. (ed. Principal), Dicţionar biblic, ed. Cartea Creştină, Oradea, 1995, p. 108.
Léon-Dufour, Xavier et Perrot, Charles, Introduction critique au Nouveau Testament, Desclée, Paris,   1976. 

[1] Pentru studiul textului din Luca 2:22 am folosit versiunea Bibliei de la Iaşi pentru limba română, iar pentru textul în limba greacă am folosit versiunea BGT BibleWorks Greek LXX/BNT. 
[2] Xavier Léon-Dufour et Charles Perrot, Introduction critique au Nouveau Testament, Desclée, Paris,   1976.
[3] Pentru analiza sintactică am folosit linia subţire pentru subiect, linia ingroşată pentru complement şi linia dublă pentru predicat.
[4] Dicţionar biblic, ed. Principal J. D. Douglas, ed. Cartea Creştină, Oradea, 1995, p. 108.
[5] Maurice Cocagnac, Simbolurile Biblice, Humanitas, Bucureşti, 1997, p. 395.
[6] Pentru  mai multe detalii ale simbolului inimii vezi  Maurice Cocagnat, Simbolurile Biblice, Lexic teologic, traducere din franceză de Mihaela Slăvescu, Humanitas, Bucureşti, 1997, pp. 215-223. 
[7] Ibidem,  pp. 179-180.

Conversatie la Tron

Tocmai am terminat de filmat videoclipul pentru melodia „Conversaţie la Tron”. Originalitatea acestui videoclip constă în introducerea el...