Despre penultima partida de pescuit

Destul de multi cunoscuti stiu ca sunt pasionat si de pescuit. Penultima data am fost la pescuit cu cativa dintre colegii mei de la serviciu pe raul Mures. Chiar daca nu au tras cel putin obletii sau porcusorii, am avut parte de o surpriza.Multi considera o partida de pescuit ca fiind reusita daca au capturi mari sau prind mult peste. Pentru mine nu e chiar asa. Eu consider o partida de pescuit e reusita daca am prins cel putin un peste. Dar o consider si mai reusita daca prind o specie pe care, fie nu am mai vazut-o niciodata, fie stiu de ea dar nu am capturat-o inca. Asta sa intamplat si in partida asta de pescuit. Pescuiam la spining cu vobler pentru a prinde macar o marlita (pui de stiuca), dar din pacate nu am avut succes. Din fericire am agatat un peste foarte mic de coada. Dupa ce am ridicat voblerul, m-am uitat sa vad ce pestisor e, dar nu l-am putut deosebi pentru ca era o specie noua pe care eu nu am mai prins-o si nici nu am vazut-o. Binenteles m-am dus la un coleg care cunoaste toate speciile de pesti (el fiind un pescar mai experimentat decat mine) si mi-a zis ca este vorba despre un tipar de rau. Mai e numit si tipar chiscar iar in termeni latini Misgurnus Fossilis . Spacia asta de pesti nu creste foarte mare, 20-25 cm, iar rareori trece de 35 cm. Corpul este alungit si subtire de culoare maronie-crem patata cu negru. Pe suprafata care acopera branhiile are cate un ac micut cu care se protejeaza intepand daca se afla in pericol. Imi pare rau ca sa agatat chiar de coada, pentru ca i-am provocat rani... Dupa ce m-am uitat la el, i-am dat drumul sperand ca vafi bine si va putea trai, chiar daca era intepat in coada. Totusi mersul la pescuit e si un pic relaxare, dar si un moment in care poti avea parte de surprize.

Vreau sa vorbesc despre contrastul de imagine al unui magazin de legume si fructe. Am mers sa fac ceva cumparaturi chiar dupa cateva zile dupa ce sa deschis. Atmosfera era primitoare, personalul foarte incantat si preturile accesibile. Chiar ma gandeam ”woaw ce fain de astia ca stiu sa se comporte cu clientul”. Dar este o vorba: orice minune tine 3 zile. Si asa a si fost. Dupa cam o saptamana merg iarasi tot la acel magazin. Dar surpriza..personalul nu mai era acelasi vioi si plin de viata, preturile or crescut si muzica era data tare ca parca imi puscau creierii. Ce sa intamplat oare intr-o saptamana de a devenit asa atmosfera? Probabil e lipsa cunostintei a marketingului dezvoltat cu clientul..hmmm.. poate altceva. In concluzie magazinul de fructe si legume care la inceput imi placea, acum mi-a devenit antipatic.


O alta faza foarte tare pe care am trait-o e cand am mers la aprozarul de la mine din bloc. Vanzatoarea e o prietena de-a mea. Mi-am cumparat ceva fructe, imi calculeaza cat am de platit, ii dau banii si ea trebuie sa-mi dea rest. Ia restul din casa mi-l da, dar pe langa rest imi da si banii inapoi :D (o inteleg pentru ca avea mult de lucru). Eu ca sa fiu corect ii dau banii inapoi pentru ca nu-mi place sa profit de pe urma altora. Dar cea mai tare faza e ca patronul a pus si un aparat de inghetata. Azi era defect si a pus o foaie pe care a scris: „Inghetata nu functioneaza momentan”. Il inteleg pentru ca e arab, dar probabil vorbeste mult mai bine decat alti romani. Sa ne auzim cu bine ;)

Despre campania de la Dedeman

Au inceput sa ma enerveze niste reclame de la Dedeman pe care le vad cam peste tot in oras. Poate nu doar pe mine. Dau cateva exemple: „Ia-ti setul de scule dorit si ai bani sa-i iei si ei un portofel; Ia-ti bucataria pentru tine si ai bani sa-i iei si lui o jacheta; ia-ti aparatul de sudura pentru tine si-ti mai raman bani si pentru esarfa ei etc.” Ma intreb daca pretul psihologic are vre-o legatura? As putea spune ca acel 1 leu care ramane din pretul psihologic, ar ajunge sa poti cumpara lucruri care au o valoare mai mare.( ma gandesc ca acel 1 leu rotunjeste suma si o face fixa). Puteau fi mai creativi si sa scrie totusi si pretul cu care se pot cumpara produsele (portofel, esarfa, jacheta, bilete la film etc.), desi nu au nici o legatura cu aceste lucruri. Totusi nu inteleg de unde stia acel copywriter ca o sa-i ramana destui bani clientului incat sa-si poata permite si altceva. O ipoteza e ca la ei e mai ieftin decat in alta parte, lucru nespecificat. Totusi pot critica mult ca-i enervant sa vezi reclamele prin oras, adica sa devina un lucru suprasaturat pe care-l vezi , caci asta nu conteaza. Ce conteaza e daca merg sau nu vanzarile. Asta doar ei o stiu.

In ultima vreme, in Romania, circula campanii care prefera sa deformeze adevarul si care folosesc idei creative care nu tin cam deloc de identitatea institutiei pe care o promoveaza si de cea ce comercializeaza aceasta institutie. Campanie pentru Dedeman este un exemplu.

Ce imi place la ei e ca au folosit culori tehnice, culori ce se identifica cu domeniul lor de activitate. Culorile rosu, galben, albastru , portocaliu si nonculoarea alb sunt folosite in special in fabrici, uzine dar si in semnalizarea obiectelor din trafic.
Pe curand ;)

Doncafe cu Maia Morgenstern

Persoanele publice care apar in unele reclame sunt platite de compania care detine produsul, iar ele trebuie fie sa laude produsul, si sa spuna despre el ca-l folosesc in fiecare zi, le-au schimbat viata, nu mai au dureri etc. Cu totii stim cade multe ori e o chestiune fake toata treaba asta si multe persoane au fost chiar urmarite, pentru a arata targetului daca mint sau nu.
Totusi am urmarit o reclama pe care o respect, si-l respect pe cel ce a gandit spotul publicitar. De ce respect spotul? Pentru ca nu mi se pare ca personajul, actrita Maia Morgenstern, ar minti in legatura cu mesajul si versurile poetice pe care le recita. Toata lumea stie ca e actrita, si asta ne duce cu gandul ca si in reclama actioneaza si se comporta ca si o actrita, Actiunea se petrece pe scena unui teatru, cea ce duce cu gandul la o scena dintr-o piesa de teatru . Chiar daca prima parte e intrerupta de regizor, care propune 5 minute de pauza, cea ce urmeaza poate fi interpretat ca un alt act din teatru. Sunt unele elemente care m-au determinat sa cred asta. In primul rand muzica din fundal, o piesa simfonica ajunsa la sfarsit. De obicei piesele simfonice de acest fel se folosesc atunci cand se marcheaza sfarsitul unei actiuni dintr-un film sau terminarea unei actiuni care de cele mai multe ori are influente romantice. In a-l doilea rand, colegii ei de scena incep sa o aplaude, cea ce se intampla cand iti interpretezi foarte bine rolul.
Totusi Maia declara ca-i place cafeaua Doncafe: „Am ales sa fiu imaginea Doncafé datorita numitorului comun care ne leaga - pasiunea pentru experiente unice, pentru micile placeri ale vietii. Doncafé este pentru mine o sursa de inspiratie, un refugiu, un moment de relaxare, dar si un prilej de socializare cu membrii familiei sau colegii de scena( http://www.iqads/)”

http://www.youtube.com/watch?v=fKscJIu4VKY

Reclama la produsele Star

As vrea sa vorbesc despre reclamele la produsele Star, pe care unii le adora, iar altii nu. Eu ma aflu printre cei ce nu le adora. Va intrebati de ce? Pentru ca am motive personale, pe care poate unii mi le impartasesc. Prima data vreau sa vorbesc despre una dintre reclame, http://www.youtube.com/watch?v=2JlqSzDXIa0 . Reclama incepe cu veverita care miroase "floricele", iar aceasta atitudine duce la impresia ca "trage ceva pe nas" ... mai urma sa cante "floricele pe campii, hai sa le fumam copii", si completa tacamul. Dupa intonatia vocii pare putin "high", iar la sfarsit se aude in fundal o piesa cu influente de reggae, daca nu chiar una reggae. Probabil cine a gandit spotul e fan stilului. La fel si la spotul pentru floricele: http://www.youtube.com/watch?v=x0AzWqp9Iwc&feature=related. Se poate observa prin mimica, gesturile si intonatia vocii ca pare imbatat de floricele. Sigur cine a gandit spotul vroia sa faca legatura cu Jamaica sau cel putin sa duca cu gandul. Poate gresesc sa spun ca aceste spoturi pot afecta gandirea copiilor, dar o spun din cauza ca mesajul e mai mult sau mai putin subliminar.

Despre ceea ce vinzi

Mergeam pe stradă, când în faţa mea a apărut o doamna la vreo 35 de ani care purta o insignă pe care scria: Slăbeşte. Întreabă-mă cum. Până aici totul e k. Dar paradoxul face ca femeia să aibă o greutate pe care o aproximez eu la 70 de kg, poate mai mult. Mă întreb cum poate o doamnă să poată ajuta o persoană care vrea să slăbească, când de fapt acea doamnă, la prima aparenţă, nu dă dovada vie că ea a reuşit să slăbească. De fapt ea reprezintă un brand sau un produs de slăbit. Trebuie să fie dovada pentru ca targetul să fie atrasă de cea ce oferă. De exemplu, în altă zi m-am întâlnit cu un fost vecin care vinde produse naturiste de slăbit. El a folosit acele produse de slăbit care l-au ajutat să ajungă la greutatea normală. Eu cred că doar asa poti convinge pe cineva sa-ţi cumpere produsul, şi anume să-i dovedeşti că cea ce îi vinzi are efectul dorit.

Filozofia Bipului

Zilele trecute am aflat şi eu ca bipul e inventat de romani, de aici şi mult adevărata vorbă: Românu-i inventiv. La un moment dat am avut şi o conversaţie despre bip cu o prietenă. Totul sa rezumat la o singură întrebare: cum percepe fiecare bipul? Totul a pornit de la, sa-i zic aşa, o neînţelegere cu privire la bipul pe care i-l dădusem în urma primirii unui mesaj de la ea. Este adevărat că mesajul l-am citit dupa vreo 2 ore. Eu de fapt i-am dat bip sa-i confirm că am citit mesajul. Ea a crezut că-i dădusem bip pentru că vroiam sa-i spun ceva important şi să ma sune.
Fiecare percem diferit bipul. Poate un baiat îi dă bip unei fete să-i arate că se gandeşte la ea şi să-i spună noapte bună. Sau o persoană îi dă bip altei persoane pentru că nu mai are credit sau minute şi vrea să fie sunată. Poate mai sunt şi alte motive pentru care dăm câteodată bip şi fiecare dintre noi interpretăm diferit bipul.