Transformarea apei în vin (Nunta din Cana) - Comentariu, discordante, simbolica si critică textuala

 Din toate miracolele săvârşite de Isus, apostolul nu reţine decât şapte, ceea ce ne poate face să ne gândim că, dacă se opreşte cu multe detalii asupra celei din Cana, e din cauză că această minune, puţin amuzantă la prima vedere, i se pare lui Ioan şi este mult mai profundă decât pare la prima vedere. Episodul nunţii din Cana, fascinanta şi controversata întâmplare a apei şi a vinului pe care o găsim doar în Evanghelia după Ioan, a născut de-alungul timpului multe controverse dar şi multe interpretări[1].

Cana este un miracol neaşteptat care are un parfum plăcut de lucruri naturale, care e aproape de pamânt şi care, fiind un fapt real şi extraordinar, este în acelaşi timp  simbolul unei operaţii mai înalte, dupa spusele sf. Augustin, şi imaginea schimbării pe care Christos o cere tuturor sufletelor[2]. Aici El transformă normalul în anormal, nu ca în cazul celorlalte minuni în care anormalitatea este adusă la normalitate, orbul este adus în starea lui normală de a vedea, şchiopul de a merge, mortul de a fi viu, demonizatul în starea de eliberare, şi multe alte minuni care au demonstrat că Isus a venit pentru a îndrepta lucrurile[3].

Această întâmplare este atât de încărcată de simbolism încat numeroşi exegeţi au ajuns să se întrebe dacă ea porneşte de la ceva care sa întamplat sau nu, dat fiind şi faptul că apare doar în Evanghelia lui Ioan. Bogaţia simbolică a povestirii aruncă bănuiala asupra realităţii evenimentului însuşi. Clement din Alexandria, definind Evanghelia lui Ioan ca o evanghelie spirituală în raport cu cele sinoptice care sunt evanghelii ale „faptelor corporale”, ne poate face să ne gândim că Ioan era interesat mai mult de sens decât de factualitatea vieţii lui Isus. In realitate Evanghelia lui Ioan este factualitate şi interpretare, istorie şi simbol într-un mod inseparabil. Acest lucru se aplică şi la sinoptici, dar în cazul lui Ioan faptul este de o aşa de mare importanţa intocmai pentru  a înţelege povestirile sale despre miracole, şi nu am putea vorbi despre acestea fără ca mai întâi să definim cu responsabilitate adevarata natură a evangheliei sale[4].  

În a treia zi a şederii în Galileea, după chemarea lui Filip şi Natanael, Isus este invitat împreună cu ucenicii lui, probabil de un prieten sau o rudă apropiată, la o nuntă din Cana. Nunta era în apropierea Capernaumului (vs. 12) şi la 7 kilometri nord-est de Nazaret[5]. După cum notează autorul, mama lui Isus era prezentă şi ea la nuntă, având un rol important în desfăşurarea minunii săvârşite de către Isus deoarece, după ce vinul sa terminat ea „trage frâiele mai întâi” şi apelează la Isus cu convingerea că El va face o minune dovedind prin aceasta că El este Fiul lui Dumnezeu. Putem presupune că Maria ştia că Isus poate săvârşii minuni deoarece El i-ar fi spus Mariei despre puterea miraculoasă primită în urma pogorârii Duhului Sfânt la botezul Său[6]. Răspunsul lui Isus nu pare a fi unul foarte sensibil dar Maria înţelege că Isus acţionează doar după cea ce Dumnezeu Tatăl Îi porunceşte să facă. Deci Maria semnalează servitorilor să facă tot ce spune El, iar ei ascultă de Isus chiar dacă li sa cerut să facă un lucru ciudat şi absurd. Adică sa nu mai ai vin şi să ţi se ceară să umplii nişte vase cu apă pare puţin ieşit din comun.

Până în acest moment Isus nu şi-a exercitat puterea cu care a fost înzestrat, deşi a avut ocazia să o facă în urma ispitirilor de către Satana atunci când a petrecut 40 de zile în pustie. După cum o spune El însuşi, nu a venit să I se slujească ci ca să slujească (Mt. 20,28), dovedind că pentru El nu sunt importante nevoile Sale ci a celorlalţi[7].  Datorită reputaţiei de a  transforma aproape 400 l de apă din vasele pentru purificare în aproape 400 l de vin de cea mai bună calitate, fără ca nuntaşii să fie afectaţi de efectele unui vin obişnuit alcoolizat, Isus merită din plin titlul de „Vierul din Galilea”[8].

Transformarea apei (simbol al purificării) în vin este prima dovadă a orientării spre ceilalţi şi tocmai la o nuntă transformând totodată îngrijorarea provocată de terminarea vinului, în chiar simbolul vinului adică în bucurie. 

Comentariu textual

Versetul „Ce ne priveşte pe mine şi pe tine, femeie?” poate fi tradus şi prin formula ebraică „Ce este între mine şi tine?” care poate avea două sensuri: „Ce ai cu mine?” (Mc 1,24 şi 5,7) sau „Ce mă priveşte? Nu mă interesează!”. Binenţeles că nu este vorba despre un conflict desfăşurat între Isus şi Maria dar nici nu putem vorbi de faptul că Isus nu vrea să se implice în rezolvarea problemei), ci este vorba despre o divergenţă de perspectivă în rezolvarea acestui imprevizibil care nu a fost intuit dinaintea nunţii[9]. După cum am văzut Isus remediază problema survenită deoarece era în planul misiunii sale mesianice.

Williams[10]  face următoarele remarci: „Expresia „ce este între mine şi tine”apare de mai multe ori în Biblie. Ea înseamnă „ce avem noi în comun?” răspunsul este: „Nimic”. David o foloseşte de două ori cu referire la verii lui, fii Ţeruiei, care nu aveau nimic în comun cu el pe plan spiritual. Elisei o foloseşte la 2 Regi 3 pentru a exprima abisul care îl separa de Ioram. În trei rânduri, demonii, folosind aceaşi expresie, arată că Satan nu are nimic în comun cu Cristos, sau Cristos cu Satan. Şi în fine, Domnul a folosit-o faţă de Fecioara Maria pentru a arăta abisul de netrecut dintre divnitatea Sa fără păcat şi natura ei umană păcătoasă, şi pentru a afirma că poate să asculte de o singură voce.”

Deşi apelativul „femeie” folosit de Isus surprinde în primă aparenţă, el nu este de fapt lipsit de respect, nu este nici o mustrare sau negare a Mariei ca nefiind mama lui Isus ci este un principiu al Mântuitorului de a pune familia naturală pe un plan secundar, după cum le cere şi ucenicilor să o facă.(nt BdlI). În acel context al vremii era un titlu de respect folosit de Isus şi atunci când era pe cruce, într-o situaţie tensionată, iar cadru nu putea oferii posibilitatea folosirii lipsei de respect[11].

Faptul că Isus îi spune Mariei: „Încă nu a venit ceasul Meu”, o spune pentru a-i reaminti Mariei că El încă nu putea să fie încă glorificat deoarece nu i-a venit ceasul adică momentul sacrificiului.[12]

Vasele din piatră folosite la puritatea rituală era în conformitate cu Legea primită de Moise (Lev. 11,29-38). Faţă de vasele din lut care trebuiau sparte după spălarea de întinăciune a evreilor, vasele din piatră aveau avantajul de a putea să redevină pure şi refolosite după simpla spălare. Măsura era o unitate de măsură a vaselor pentru lichide şi echivala cu 39,5 l. vasele descrise în text aveau aşadar 80l şi 120 l.

Vin fermentat vs. Must

În legătură cu sensul cuvantului vin au avut şi au loc multe dezbateri care încearcă să explice exact dacă a fost sau nu fermentat. Cuvantul grecesc folosit pentru „îmbătat” este μεθυσθῶσιν (methusthosin), termen care mai apare şi în Fapte 2, 10, unde cei prezenţi credeau că apostolii erau beţi. Mai e folosit şi în Matei 24:49; 1 Corinteni 11:21; 1 Tesaloniceni 5:7, unde e vorba de beţie de vin alcoolizat şi nu de must.

O altă paralelă o putem găsi în Luca 7,33-34 unde Isus spune: “A venit Ioan Botezătorul, nemâncând pâine şi negustând vin, şi ziceţi: Are demon! A venit şi Fiul Omului, mâncând şi bând, şi ziceţi: Iată un om mâncăcios şi băutor de vin!”. Dacă ar fi fost vorba despre must, împotrivitorii lui Isus nu i-au fi acordat acest titlu de „băutor de vin”.

Dr Bacchiocchi[13] este convins că  interpretarea cuvantului vin este folosită greşit deoarece atunci cand acest cuvant este folosit intr-un sens peiorativ (vezi Gen 9, 21, Rom 13, 13, 1 Co 6, 9 etc.) este vorba de vinul alcoolizat care provoacă ameţeală, iar cand cuvantul vin este utilizat intr-un context pozitiv, cum este cazul la Cana, ar desemna aşadar must de vin nefermentat. Dar dacă vinul din Cana ar fi fost doar must, cum ne putem explica aprecierea conducatorului ceremoniei: „ Mai intai se serveste vinul cel bun ...”.

Simbolica

Unii istorici presupun că nunta din Cana nu a avut loc ci evanghelistul ar fi scris povestea datorită comunităţii care, pentru a-şi păstra credinţa, avea nevoie de relatarea unor semne săvârşite de către Isus. Aşadar întâmplarea poate povestită într-o cheie simbolică şi tocmai de acea părinţii Bisericii îi dau o interpretare simbolic-alegorică acestui text[14]. Astfel Maria e simbolul noului Sion, al Bisericii, Isus este mirele invitat la propria-i nuntă, nunta fiind simbolul relaţiei dintre Dumnezeu şi poporul Său. Epuizarea vinului (principiul vital) poate duce la imaginea Israelului mortdin punct de vedere spiritual iar Dumnezeu este simbolizat de mire. Prin vinul cel bun de păstrat la urmă părinţii bisericii văd depăşirea calitativă a perioadei Legii. Totodată duce cu gîndul la instituirea euharistiei prin vin şi pâine unde vinului i se atribuie o nouă semnificaţie de sânge care se dă pentru toţi. El va fi băut de Isus, nou, în Împărăţia Cerurilor. Nunta în sine trimite lanunta mesianică unde sunt prezenşi toşi cei mântuiţi. Ziua a treia semnifică ziua în care a înviat Isus iar nunta prefigureaza bucuria Învierii[15].

Unele lucruri ne duc cu gândul la alte evenimente biblice. Faptul că Maria le cere slujitorilor să facă tot ce spune Isus ne aminteşte de episodul în care Faraon cele slujitorilor lui să asculte de Iosif (Gen. 41,55). Belşugul de vin ne trimite la înmulţirea pâinii unde au râmas douăsprezece coşuri goale(Ioan 6,-1-15). Isus le cere slujitorilor „să scoată” din vasele umplute cu apă şi să dea stolnicului să bea. Acest verb „a scoate” mai apre  într-un singur loc şi anume în episodul cu Samariteanca unde apa fiind simbolizat ca „apa vie” este cerută de către samariteancă pentru a nu-i mai fi sete şi să vină la fântână să „scoată” apă[16]. De asemenea expresia „femeie” (v. 4) aminteşte de Adam care-l foloseşte atunci câmd o vede pe  Eva pentru prima dată. Maria e văzută ca noua Eva, mama celor vi[17].  

    

Concluzie

Transformarea apei în vin nu a avut neapărat scopul de a salva nunta de la un eşec care ar fi putut pune o pată neagră pe imaginea organizatorilor. Această minune a avut o semnificaţie spirituală adică investirea lui Isus de către Dumnezeu cu putere şi autoritate dar cel mai important demonstrarea că El este Fiul lui Dumnezeu cel despre care scriau profeţii.

Cei care au organizat nunta au luat o decizie foarte importantă atunci când l-au invitat pe Isus să ia parte la ea. La fel şi in zilele noastre această decizie trebuie să primeze deoarece Isus poate transforma simpla apă care este esenţială vieţii în vinul care aduce bucurie. Prin cuvintele Mariei suntem şi noi îndemnaţi de a asculta de cea ce ne spune Isus şi să facem ce ne cere El fără să întrebăm de ce să facem.  

 Aşa cum nuntaşii au primit întâi vinul mai puţin bun iar apoi prin intervenţia lui Isus au primit vinul de o calitate superioară, la fel şi noi în viaţa viitoare vom primi, după o viaţă de „post”, „vinul cel bun” sau  mângăierea pe care a primit-o şi săracul Lazăr din pilda rostită de Isus în Luca 16,19-31. Lumea oferă la început ce este mai bun şi mai atrăgător chiar dacă duc înspre moarte.

Vinul are de asemenea două valenţe, pozitive sau negative: folosirea şi abuzul, beneficiile şi blestemul, acceptarea şi urârea lui de către Dumnezeu, înveselirea inimii omului (Ps. 104,15) sau inducerea minţii să păcătuiască[18]. Dumnezeu a creat şi viţa de vie dar ne lasă să alegem întrebuinţarea corectă sau nepotrivită. Putem folosi vinul în mod pozitiv, ca bunul samaritean,  pentru a vindeca rana „omului căzut în mâna tâlharilor” (Lc. 10,30-37), ca şi Timotei pentru a-şi vindeca problemele stomacale şi slăbiciunile (1 Tm. ,23) sau putem folosi vinul în mod negativ la fel ca şi împăratul Belşaţar care a necinstit vasele din Templul lui Dumnezeu şi a avut consecinţe negative (Dn. 5, 1-31), sau ca şi Noe care s-a îmbătat şi s-a dezbrăcat în cortul său, expunându-şi ruşinea. 

Dincolo de interpretările şi dezbaterile care au avut loc de-a lungul istoriei privind vinul ca fiind fermentat sau nu, dacă a băut Isus sau nu din acel vin, dacă nuntaşii s-au îmbătat sau nu şi alte idei pe care mintea omenească le poate exterioriza, Isus a vrut să transmită un mesaj spirirual, profund iar în momentul când a instituit euharistia a oferit vinului o nouă semnificaţie şi anume sângele care s-a vărsat pentru păcatere oamenilor. Dacă „apa pentru curăţire” a spălat doar partea exterioară a lumii întregi, sângele Lui a purificat apa transformând-o în vinul care este sângele curs pe cruce pentru curăţirea păcatului interior ce nu poate fi spălat cu apă sau orice altceva.  Faptul de a fi la o nuntă ne duce cu gândul la nunta cerească ce va avea loc atunci când va veni Isus să ne ia în slava Sa cerească şi unde vom gusta din „vinul cel nou”.

Critică textuală

Vs.12 îl găsim versetul doar în versiunea {C} deoarece apare doar în câteva manuscrise, lucru care nu îi conferă o foarte mare credibilitate. καὶ ἡ μήτηρ αὐτοῦ καὶ οἱ ἀδελφοὶ αὐτοῦ καὶ οἱ μαϑηταὶ αὐτοῦ (mama lui, fraţiii săi şi discipolii săi) se găseşte în Þ^66c A Δ Θ 0233 f¹ f¹³ (13) (28) 33 157 180 205 565 597 700 892 1006 (1010) 1243 1292 1342 1424 1505 Byz [E F G H N] Lect it^{f, (j), r1} vg syr^{p, h, pal} cop^{sa, bo} eth geo² slav Origen^1/4; Augustin // καὶ ἡ μήτηρ αὐτοῦ καὶ οἱ ἀδελφοὶ καὶ οἱ μαϑηταὶ αὐτοῦ  (mama lui, fraţiii săi şi discipolii) le putem găsii în Þ^{66*, 75} B (L 0141 omite αὐτοῦ (săi) după ἀδελφοὶ (discipolii)) Ψ 0162 1071 it^c vg^ms Origen^3/4 (Origen^supp) Chrysostom // καὶ ἡ μήτηρ αὐτοῦ καὶ οἱ ἀδελφοὶ αὐτοῦ (mama lui şi fraţii săi  ) א (579 it^q cop^bo/ms μαϑηταὶ (ucenici) pentru ἀδελφοὶ (fraţi)) it^{(a), aur, b, e, ff2,1} arm geo¹ Epiphanius; Jerome //  καὶ οἱ μαϑηταὶ αὐτοῦ καὶ ἡ μήτηρ καὶ οἱ ἀδελφοὶ αὐτοῦ (ucenicii lui, mama şi fraţii săi) W^supp (1241 omit καὶ ἡ μήτηρ (şi mama)) // καὶ ἡ μήτηρ αὐτοῦ (şi mama lui)l 858[19].

Observăm aşadar că unele manuscrise omit αὐτοῦ (săi) după ἀδελφοὶ (discipolii) dar şi  καὶ ἡ μήτηρ (şi mama) sau inversează „mama” cu „fraţii”. Familia sirio-bizantină are  tendinţa de a înfrumuseţa textele şi de a adapta textele la riturile bisericii. Au o greacă populară, uneori cu corecturi dinspre greaca clasică şi au tendinţa de a explica unele texte obscure. Tocmai din această cauză este adăugat la μαϑηταὶ pronumele personal la persoana a III-a αὐτοῦ: καὶ ἡ μήτηρ αὐτοῦ καὶ οἱ ἀδελφοὶ αὐτοῦ καὶ οἱ μαϑηταὶ αὐτοῦ (mama lui, fraţiii săi şi discipolii săi). La fel şi în Familia palestiniană textul a circulat în zona Cezareea a Palestine. Este familia minusculelor şi au caracteristică iudaică apropiată de cea bizantină. Acestea circulau şi în vremea lui Origene.

Textul în română şi greacă (Ioan 2,1:12)

1În ziua a treia, s-a făcut o nuntă în Cana Galileii şi mama lui Isus era acolo. 2 A fost chemat şi Isus cu discipolii lui la nuntă. 3 Lipsind [la un moment dat] vinul, mama lui Isus i-a zis: „Nu [mai] au vin”. 4 Dar Isus i-a spus: „Ce ne priveşte pe mine şi pe tine, femeie? Încă nu a venit ceasul   meu”. 5 Mama lui Isus le-a spus slujitorilor: „Faceţi tot ce vă va spune!”. 6 Erau acolo şase vase de piatră puse pentru purificarea iudeilor, fiecare de două sau trei măsuri. 7 Isus le-a zis: „Umpleţi vasele cu apă!”. Iar ei le-au umplut până sus. 8 Atunci le-a zis: „Scoateţi acum şi duceţi stolnicului nunţii!”. Ei i‑au dus. 9 Când a gustat stolnicul apa devenită vin – şi el nu ştia de unde este, dar slujitorii care o aduseseră ştiau – stolnicul l-a chemat pe mire 10 şi i-a spus: „Orice om pune mai întâi vinul bun, iar când s-au îmbătat, pe cel mai slab. Tu ai ţinut vinul bun până acum!”. 11 Aceasta a făcut-o Isus ca început al semnelor, în Cana Galileii. Şi-a arătat gloria, iar discipolii lui au crezut în el. 12 După aceea, au coborât la Cafarnaum el, mama lui, fraţiii săi şi discipolii şi au rămas acolo câteva zile.

1 Καὶ τῇ ἡμέρᾳ τῇ τρίτῃ γάμος ἐγένετο ἐν Κανὰ τῆς Γαλιλαίας, καὶ ἦν ἡ μήτηρ τοῦ Ἰησοῦ ἐκεῖ·  2  ἐκλήθη δὲ καὶ ὁ Ἰησοῦς καὶ οἱ μαθηταὶ αὐτοῦ εἰς τὸν γάμον.  3  καὶ ὑστερήσαντος οἴνου λέγει ἡ μήτηρ τοῦ Ἰησοῦ πρὸς αὐτόν, Οἶνον οὐκ ἔχουσιν.  4  [καὶ] λέγει αὐτῇ ὁ Ἰησοῦς, Τί ἐμοὶ καὶ σοί, γύναι; οὔπω ἥκει ἡ ὥρα μου.  5  λέγει ἡ μήτηρ αὐτοῦ τοῖς διακόνοις, Ὅ τι ἂν λέγῃ ὑμῖν ποιήσατε.  6  ἦσαν δὲ ἐκεῖ λίθιναι ὑδρίαι ἓξ κατὰ τὸν καθαρισμὸν τῶν Ἰουδαίων κείμεναι, χωροῦσαι ἀνὰ μετρητὰς δύο ἢ τρεῖς.  7  λέγει αὐτοῖς ὁ Ἰησοῦς, Γεμίσατε τὰς ὑδρίας ὕδατος. καὶ ἐγέμισαν αὐτὰς ἕως ἄνω.  8  καὶ λέγει αὐτοῖς, Ἀντλήσατε νῦν καὶ φέρετε τῷ ἀρχιτρικλίνῳ· οἱ δὲ ἤνεγκαν.  9  ὡς δὲ ἐγεύσατο ὁ ἀρχιτρίκλινος τὸ ὕδωρ οἶνον γεγενημένον καὶ οὐκ ᾔδει πόθεν ἐστίν, οἱ δὲ διάκονοι ᾔδεισαν οἱ ἠντληκότες τὸ ὕδωρ, φωνεῖ τὸν νυμφίον ὁ ἀρχιτρίκλινος  10  καὶ λέγει αὐτῷ, Πᾶς ἄνθρωπος πρῶτον τὸν καλὸν οἶνον τίθησιν καὶ ὅταν μεθυσθῶσιν τὸν ἐλάσσω· σὺ τετήρηκας τὸν καλὸν οἶνον ἕως ἄρτι.  11  Ταύτην ἐποίησεν ἀρχὴν τῶν σημείων ὁ Ἰησοῦς ἐν Κανὰ τῆς Γαλιλαίας καὶ ἐφανέρωσεν τὴν δόξαν αὐτοῦ, καὶ ἐπίστευσαν εἰς αὐτὸν οἱ μαθηταὶ αὐτοῦ.  12  Μετὰ τοῦτο κατέβη εἰς Καφαρναοὺμ αὐτὸς καὶ ἡ μήτηρ αὐτοῦ καὶ οἱ ἀδελφοὶ [αὐτοῦ] καὶ οἱ μαθηταὶ αὐτοῦ καὶ ἐκεῖ ἔμειναν οὐ πολλὰς ἡμέρας.

Bibliografie

Bădiliţă, Cristian, Noul Testament, Evanghelia după Ioan, Ediţia a II-a, Editura Vremea, Bucureşti, 2015.

Dicţionar biblic, ed. Principal J. D. Douglas, ed. Cartea Creştină, Oradea, 1995.

Decoin, Didier, Petit dictionnaire amoureux de la Bible, Plon, 2009

Halley H., Henry, Manualul Biblic, Door of hope, 1983.

La Bible de Jérusalem, Les Editions du CERF, Paris, 2014, p

Latourelle, Rene, Miracles de Jesus et theologie du miracle, Bellarmin, 1986.

MacDonald, William, Noul Testament, Comentariu biblic al credinciosului,  Agape, 2001.

The Greek New Testament, Deutsche Bibelgesellschaft, Stuttgart, 2014.

---

[1] Didier Decoin, Petit dictionnaire amoureux de la Bible, Plon, 2009, p.283.

[2] Didier Decoin, Petit dictionnaire amoureux de la Bible, Plon, 2009, p.283.

[3] Cristian Bădiliţă, Noul Testament, Evanghelia după Ioan, Ediţia a II-a, Editura Vremea, Bucureşti, 2015, p. 173.

[4] Rene Latourelle, Miracles de Jesus et theologie du miracle, Bellarmin, 1986, p.124.

[5] Henry H. Halley, Manualul Biblic, Editura Door of Hope, 1983, p.553.

[6] Henry H. Halley, Manualul Biblic, Door of hope, 1983,p.553.

[7] Henry H. Halley, Manualul Biblic, Door of hope, 1983,p.553.

[8] Didier Decoin, Petit dictionnaire amoureux de la Bible, Plon, 2009, p.280.

[9] Nota Biblia de la Iaşi, p. 2582.

[10] William MacDonald, Noul Testament, Comentariu biblic al credinciosului,  Agape, 2001, p.262.

[11] Henry H. Halley, Manualul Biblic, Door of hope, 1983, p.553.

[12] William MacDonald, Noul Testament, Comentariu biblic al credinciosului,  Agape, 2001, p.262.

[13] Didier Decoin, Petit dictionnaire amoureux de la Bible, Plon, 2009, pp.106-107.

[14] Cristian Bădiliţă, Noul Testament, Evanghelia după Ioan, Ediţia a II-a, Editura Vremea, Bucureşti, 2015, p. 173.

[15] Cristian Bădiliţă, Noul Testament, Evanghelia după Ioan, Ediţia a II-a, Editura Vremea, Bucureşti, 2015, p. 173.

[16] Cristian Bădiliţă, Noul Testament, Evanghelia după Ioan, Ediţia a II-a, Editura Vremea, Bucureşti, 2015, pp. 173-174.

[17] La Bible de Jérusalem, Les Editions du CERF, Paris, 2014, p. 1821.

[18] Dicţionar biblic, ed. Principal J. D. Douglas, ed. Cartea Creştină, Oradea, 1995, p. 1339.

[19] The Greek New Testament, Deutsche Bibelgesellschaft, Stuttgart, 2014, p.312.