Muzica este o lege morala, ea
da suflet universului,
aripi gândirii, avânt
închipuirii, farmec tinereții,
viața și veselie tuturor
lucrurilor, ea este esența ordinii,
înalțând sufletul către tot
ce este bun, drept și frumos.
Platon
Sunt mulți cei
ce au încercat să definească muzica și au făcut-o foarte bine, dar muzica este
atât de diversificată și cuprinde atâtea elemente încât fiecare meloman sau
ascultător de muzică poate să ofere o definiție care să completeze multele
definiții care au fost date de-a lungul timpului.
Printre cei care au definit muzica îi putem aminti pe
cațiva :[1]
filozoful francez, J.-J. Rousseau afirma
că „Muzica este arta de a
combina sunetele în mod plăcut urechii”, muzicologul francez Jules Combarieu
spunea că muzica este „arta de a
gândi cu sunete” iar esteticianului
vienez Ed. Hanslick vede în muzică doar
un „joc de sunete”.
În
ultima perioadă tot mai mulți oameni de știință fac unele conexiuni între muzică
și domeniul lor (matematică, fizică, arte plastice, medicină, psihologie,
comunicare etc.). Astfel fiecare încercă să dea câte o definiție care să lege
cumva muzica de acea profesie.
Profesorul
doctor docent Andrei Athanasiu afirma în cartea scrisă de el, Muzica și medicina[2], că:
“...muzica și medicina sunt două vase comunicante, medicina fiind permeabilă la
muzică, iar muzica arătând o tendință de încorporare în totalitatea
psihosomatică a individualității.” și “muzica este arta cea mai comunicativă, care
permite traducerea trăirii omenești fără a o descrie, întrucât este un limbaj
universal.”
Mihai Dinu[3] spune
ca dintre sistemele de comunicare non-verbală, muzica este cel
mai complex sistem și mesajul ei se
adresează zonelor intime și profunde ale ființei interioare.
